Gânduri dintr-o cameră

Stau rezemată de peretele dinspre răsărit al camerei noastre. E peretele pe care cu mai bine de doi ani în urmă am desenat un copac. Pe atunci nu știam că îl voi găsi în mijlocul unui teren, pe un deal… și că va fi real, că va avea frunze verzi și umbră deasă. Acum știu.

(în timp ce citim ar fi bine să ascultăm)

De crengile unui copac desenat am atârnat vise, rugăciuni, mulțumiri.

Când a venit vremea văruitului am acoperit conturul lui și am mutat ceea ce purta pe crengi pe un raft al viselor. Azi mai poate fi zărit o parte din trunchiul lui și din iarba crescută lângă el pentru că varul s-a șters doar atât cât să-mi arate că visele nu pot fi ucise de nimeni și nimic.

A venit vremea să mutăm visele.

Le ducem pe dealul de lângă Biserica Ortodoxă. Acolo, într-un loc ascuns de oameni, dar nu de Dumnezeu. Acolo unde fiecare duminică va fi însoțită de clopotul bătrân pe care îl cunosc din fragedă pruncie…

Odată cu visele vor pleca din casa aceasta rând pe rând toate lucrurile pe care le-am strâns în cei 8 ani de căsnicie, lucrurile pe acre le administrăm.

Nici o clipă, nici o clipă nu trebuie să uităm drag om că nimic nu ne aparține. TOATE ale Lui sunt. …Noi, simplii administratori (deși adesea în firea noastră ne bucurăm de toate câte le avem și care de fapt nu sunt ale noastre: case, mașini, terenuri, copii, aparate, cărți, instrumente…).

IMG_1605

El e Patronul.

Noi simplii administratori…

Tot ce avem: UNELTE.

Cu care săpăm drumul spre Lumină sau spre întuneric, drum pe care vor păși cei ce vin după noi.

Uneltele vor arde.

Sufletele sunt cele care trăiesc veșnic.(fiecare om e o veșnicie)

Uneltele se folosesc la formarea veșniciilor.

Niciodată nu folosim veșniciile pentru formarea uneltelor, pentru agonisire…

IMG_1536.jpg

Plouă. Plouă mult. Norii sunt plini, mari și neobosiți. Toate sunt ude în ograda noastră.

Mi-e udă și inima. Plânge de-atâta frumos…de-atâta vis…de-atâta nou.

Mai e o lună și jumătate până când pereții ce mă înconjoară trebuie să rămână goi. Și așa ca ei tot spațiul dintre ei.

IMG_1652

Cu valize și cutii după noi pornim să construim un VIS. Voi lua într-o cutie din liniștea ce am găsit-o aici și o voi duce să locuiască în visul cel nou. E unul mare și resursele noastre sunt puține, dar ochii inimii îmi cad pe Dumnezeu.

Dacă ne-a dat visul va avea milă să ne dea și resursele..pentru că știe ce suntem, știe că suntem nimic fără El. Acest gând așează odihna în noi.

În cuvintele Lui am găsit că nu ține de cine aleargă ci de Dumnezeu care are milă…și tot acolo: că degeaba zidim dacă El nu zidește…

„Dumnezeule, mă auzi?”

(sunt cuvintele unui copil ce abia învățase rostirea)

IMG_1133

Te rog să rămâi la cârma visului nostru și să-l construiești în moduri tainice ca să nu ne putem lăuda niciodată ci mereu să vestim lucrarea Ta.

Mereu, mereu să ne amintești că suntem administratorii bunurilor Tale.

…Ce avem să nu fie primit de la Tine? și dacă toate sunt primite de ce ne lăudăm ca să cum nu le-am fi primit….

Tată nu ne lăsa să ne dezlipim de gândul lărgirii Împărăției de Lumină.

IMG_1578

Ridic ochii spre ferestrele mici ce stau neclintite.

Ele au o misiune clară. Să-mi aducă lumina.

Noi oamenii…de-am învăța de la ferestre.

IMG_1583IMG_1593

Vă mai spun o scurtă întâmplare de pe o  uliță a satului peste care plouă azi.

IMG_2451

Se făcea că treceam pe drum și aveam timp din belșug. Aici timpul are răbdare cu oamenii. Aici timpul nu fuge, nu e prea puțin.

M-am oprit lângă o bancă pe acre se odihneau doi dintre bătrânii satului. Din vorbă în vorbă am ajuns la ferestre.

Unul dintre ei privind meditativ spre orizont a spus lin și frumos:

„ FERESTRE MARI….

mulți își fac acum ferestre mari și apoi le acoperă cu perdele și draperii.”

Pentru bătrânul om acestea sunt de neînțeles.

IMG_1700

Acum gândindu-mă la ce a spus el m-aș duce către mine, către om.

De ce cu cât devenim mai mari ne facem tot mai întunecoși? De ce acoperim lumina cu diplome, cu bogății, cu faimă?

Ce-avem să nu fi primit? Și dacă am primit de ce ne lăudăm ca și cum ar fi al nostru?

Oricine ai fi drag om: că ești MARE sau MIC

ai fost creat să fii FEREASTRĂ

prin care Dumnezeu

LUMINA Lui să răspândească.

LUMINAȚI!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s