Tată drag,

De-aș putea pricepe că toate vin de la Tine aș sta liniștită, mereu liniștită.

De-aș pricepe clar că nu truda mâinilor și a gândului sunt cele care clădesc și adună atunci nu m-aș irosi întru acestea,

ci m-aș urca cu rugăciunea la poala inimii Tale și m-aș îngriji de cele ale Împărăției Tale,

de cele ale Voii Tale,

de cele pentru care Tu m-ai plămădit,

de cele pentru care mi-ai zidit toate simțurile, toate celulele, inima.

De-aș înțelege că pâinea o dai ca prin vis preaiubiților tăi, m-aș sili să nu lenevesc în a deveni unul din preaiubiții tăi, pentru acesta aș consuma viața mea și zilele mele pentru ca odată să poți spune:”Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau!”(Biblia)…

și nu aș trudi toată viața după o pâine, după o casă, după haine. Aș crede că Tu porți grija mea în timp ce eu fac voia Ta.

De-aș înțelege că nu sunt în competiție cu nici unul din oamenii din jur

m-aș opri din a pofti și din a încerca să mă ridic mai sus, mereu mai sus decât ei și m-aș uita la ei prin Iubirea Ta, prin jertfa Fiului Tău…Dacă Crucea ar sta înaintea mea în timp ce le analizez viața, dacă ea…și nu mașinile, casele, averile, copiii lor…atunci truda mea ar fi în a le fi de ajutor în găsirea Ta, în aprofundarea Ta și nu în a mă ridica mai sus decât ei.

Doar atunci voi înceta să mai trudesc ca să mă ridic mai sus decât ei și voi pricepe că nu-i nimic mai mare și mai frumos ca mântuirea Ta și pe acesta aș aș dori-o pentru toată lumea.

De-aș învăța să stau abandonată

în Voia Ta,

în poruncile Tale,

în Visele Tale

…nu m-aș mai clătina din LINIȘTE la orice voce de om,la orice prounca de om, la orice vis de om …