Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)

q12

Noi știm în miezul inimii că nimic nu ne umple și nu ne împlinește așa cum o poate face familia și căminul nostru, ridicat prin jertfă, bucurie, răbdare.

Noi știm, acolo unde nimeni în afară de Dumnezeu nu poate ajunge, că nici biroul la care stăm ore lungi, nici cabinetul la care muncim, nici bijuteriile pe care le-am cumpărat și nici hainele nenumărate nu pot să se strecoare în miezul ființei noastre ca să aducă împlinire. Noi, da…noi știm și noi pe noi nu ne putem minți.

q14

E adevărat că sufletul de mama ne strigă și ne cheamă spre multe și am vrea să îmbrățisăm cariera ca pe un prunc, să o creștem, să o ducem cu noi dincolo de lume. Dar pruncii noștri? Pe aceștia cui îi lăsăm? Căror brațe îi dăruim pe aceia ce nu au sfârșit cu nădejdea că vor fi crescuți mai bine decât i-am putea crește noi? în timp ce noi ne creștem cariera și numele….

q3 q5 q6 q9 q28

Noi știm că ne-am înstrăinat de inima lor și că nu-i mai știm provoca la hohote de râs, știm atunci când le privim ochii că nu-i mai cunoaștem, că sunt tot mai străini și noi tot mai triste. Ne mințim câteodată cu câte o recompensă materială, cu câte o excursie împreună, cu câte o plimbare prin parc că putem recupera și putem căștiga ceea ce am dăruit altora. Dar noi știm…că adâncul nostru și adâncul lor se întâlnesc când am făcut din ei o prioritate, când am dat ore după ore pentru ei, când am înțeles că ei nu ne fură cariera și nu ne pun piedici spre gloria ci ei ne sunt treptele adevăratei înfrumusețări și că fiecare lucru pe care ei reușesc să îl facă ne promovează și pe noi.

q21 q24

Noi vedem clar, nepătat, cum nu le mai știm ochii, cum privim parcă spre ei, dar vedem dincolo de ei, la hârtiile nescrise de pe birou, la proiecte, la pacienți, la șefi…

q18

Îmi lăcrimează gândul când văd pruncii noștri abandonați ore întregi începând cu vârsta de 1 an în brațele bonelor și a creșelor pentru că eu știu așa cum și voi știți că unui prunc îi e dor de ochii mamei, de mâna ei caldă, de pieptul ei, de poveștile rostite de ea, de mirosul ei. Și mai știm că orele așteptării par fără capăt când ți-e dor, când te arde, când ești frânt.

q26

Eu mi-am zis că vreau să fiu mama și să rescriu în mine ceea ce toate școlile au șters: împlinirea în cea mai sfântă carieră, scrisă de Dumnezeu pe ființa mea încă din pântece, de unde s-a hotărât că voi fi femeie. Cu instinctele îngropate în frici și cu ambiții mari de a deveni cineva m-am trezit mama acum mai bine de 5 ani.

Mi-am resetat pe rând capitolele vieții și încă mai am de resetat…

Și nu e lucru ușor.

q20

Uneori m-am trezit gemând de durere, cu toate visele aruncate pe podea, la picioarele lui Dumnezeu, cu mintea stoarsă, cu trupul fără resurse…implorând Cerul să-mi dea busola înapoi și să-mi dea iertarea pentru cu că eu știu că mult am greșit și mult voi mai greși. Și Cerul mi-a dat de fiecare data busola și merg cu nădejde încercând să nu mă mai zbat în îmbrățișările lui Dumnezeu.

q30

Așa se face că azi sunt captivă într-o libertate fără seamăn…cuibul meu.q23q16 q17Și cu fiecare an sunt tot mai captivă și tot mai liberă în același timp. Nu mi-e dor de visele vechi pentru că cele noi le-am înălțat de pe genunchi și sunt mult mai sigure. Câteodată mă vizitează visul de a avea mai mulți copii în cuib, dar și pe aceasta mi l-a lecuit Dumnezeu prin Voia Lui care nu e identică cu voia mea și prin Șoaptele Lui: ,,Răbadare! Răbdare!…Tu caută împărăția Mea, de restul ma ocup Eu, în ritmul Meu. Soarbe minunile și fii mulțumită, fiecare zi e o naștere întru viață, fiecare gest poate fi ca primul gest. Soțul tău și pruncul de aici și pruncii din cer sunt scântei din Mine. Primește-i așa cum sunt și bucură-te că-i ai și țopăie de dragul lor…”

q25 q27

În cuib sunt ceas deșteptător, sunt bucătar, sunt consilier, sunt fotograf, sunt actor, sunt desenator, sunt învățător, sunt decorator, menajeră, ușier, primitor de oaspeți, studiez, cad examene, sunt grădinar, fochist, veterinar, pediatru…sunt paznic de noapte când ne vizitează boli sau vise negre, sunt explorator, sunt Soție și mai apoi Mamă. A fi soție și mamă știm cu toate că implică a fi de toate.

Fiecare zi mă provoacă….

Fotografiile pe care vi le dăruiesc azi sunt din cuib și de pe lângă cuib, ca o mărturie a faptului că frumusețea cuibului nu se epuizează ci devine tot mai mare cu fiecare clipă care trece prin ea.

q19

Și vă las în dar vouă și îmi las și mie cuvintele unui om înțelept. Ioan Gură de Aur ne scria nouă, celor ce suntem femei, nouă, celor ce știm …

”Unul îi este serviciul femeii ca sa împarta grija, sa pastreze cele spuse, sa grijeasca de lucrurile casei; caci spre aceasta a rânduit-o Dumnezeu, ca în aceste lucruri si în altele sa ne fie de ajutor. Caci viata noastra consta din doua lucruri, din lucruri private si publice; ei i-a atribuit Dumnezeu partea ei: grija femeii este sa grijeasca de lucrurile casei, a barbatului de negotul public, judecatile, armata, celelalte toate. Femeii îi este orânduita conducerea interioara. Daca ea se achita cu fidelitate de sarcina ei familia este prospera;q10 daca o neglijeaza, este ruina ei.”
q11

Mă rog pentru fiecare suflet care străbate acest articol, să aibă puterea să abandoneze la picioarele lui Dumnezeu toate visele care stau ca piedică…

Noi știm…fiecare dintre noi știm care sunt acestea…. q13

Și visele Lui să ne încălzească inimile și viețile…q29

8 gânduri despre „Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)

  1. Esti minunata pentru felul cum gandesti. Ma atasez gandurilor tale daca as putea intoarce timpul inapoi as proceda cum gandesti tu.Dar trebuie schimbat mentalul social care sa construiasca pe coordonatele Scripturii respectiv pe ce a zis Dumnezeu femeii in gradina Edenului.Ar fi familia, singura farama de Eden, ajunsa pana in zilele noastre mai bogata in iubire , mai bogata in Dumnezeu , El este iubire.O familie sanatoasa , va genera o societate mai sanatoasa.Ce ne impiedica sa ne implicam intr-o astfel de miscare , pentru a aduce un plus de sanatate familiei?! Vino , tu si eu si altele ca noi care agreaza asta , sa ne miscam intr-o directie corecta, spre ce a spus Dumnezeu la inceput.Te astept.

    Apreciază

    1. Daca ceva bun mă locuiește e datorita Lui si eu Îi mulțumesc că m-a învrednicit cu lucruri de care nu sunt vrednică.
      Si eu cred cu toată convingerea că lucrurile încep în familie și apoi se duc către societate (familia mare compusă din familii mai mici)…O societate va înflori dacă ne vindecăm mai întâi noi , familiile mai mici. M-aș implica cu mare entuziasm și încredere într-o mișcare care să aducă nădejde și sănătate în familie…în familia mea mai întâi …și apoi în cele de lângă noi. Draga mea Cristela spune că atunci când unul se vindecă toți ne vindecăm….Cred că acest gând se potrivește și în dreptul familiilor.
      Sunt aici….Am venit.🙂

      Apreciază

    1. 🙂 Tatiana mulțumesc că m-ai lăsat să știu că le găsești frumoase aceste lucruri scrise, spuse, simțite. A Lui să fie slava!
      Gândul cărții mă vizitează de o vreme (de când mi-a fost adus de câțiva cititori ai blogului) și am început să scriu și m-am oprit, și am gândit și regândit cartea. Cred că până la urmă, tot voi, cei ce mă citiți mă ajutați șă scriu cartea.🙂 O prietenă mi-a dat o ideee ieri, tu mi-ai dat alta azi și cred că ar fi foarte înțelept din partea mea să țin cont de voi. Te îmbrățisez cu gînduri bune ! Mulțumesc!

      Apreciază

  2. Ohh…draga mea Andreea, atat de mult rezonez cu ceea ce ai scris in acest articol…de fapt…in toate articolele…Nu ma mai satur sa te citesc. Ai un dar aparte de a spune lucrurilor pe nume…si atat de frumos!!! Ma gandesc asa de des la momentul cand ma voi intoarce si eu la munca si nu stiu cum sa fac sa lungesc clipele petrecute cu fetita mea…Sunt unice si atat de frumoase. Pot spune ca acesti doi ani de maternitate, plus sarcina, au fost cei mai frumosi ani! Poate in bunatatea Lui, imi va ingadui si mie sa raman acasa si sa muncesc de acasa…Poate!…inca mai sper si ma pregatesc!
    Totusi citesc in articolul de fata ceva care mi.a atras atentia si e foarte trist la prima vedere dar apoi cum ai zis tu, ca fiind raspunsul Tatalui „Sotul tau si pruncul de aici si pruncii din cer sunt scantei din mine”! Imi pare rau sa stiu ca au fost doi…Domnul sa te intareasca!!!Nu stiu sa spun mai multe…poate nici nu trebuie!😦
    Sunt absolut de acord si eu cu ceilalti cititori ai blogului tau…O carte scrisa de tine in biblioteca mea suna woaw! Domnul sa lucreze in asa fel incat aceste ganduri sa devina realitate! Amin! :*

    Apreciază

    1. Draga Andrada, ce bine ca esti si tu mama.🙂 Fie ca Dumnezeu sa implineasca gandul si dorinta ta de a ramane langa minunea vesnica din casa voastra! Adu inaintea Lui dorinta ta de cate ori ai ocazia si sunt sigura ca in Bunatatea Lui fara margini va gasi solutii sa ramai acasa.🙂
      Te imbratisez cu dor!
      ,,Buantatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat…ci in fiecare dimineata se innoiesc.”

      Apreciază

  3. Scrii minunat! E foarte adevarat! Si totusi cred ca, in zilele noastre a sta acasa cu pruncii tai e un mare LUX si nu oricine si-l permite oricat de mult si-ar dori…trebuie sa fie o sustinere financiara de undeva. Si eu sunt mama a 4 copii si plec in fiecare dimineata cu sufletul sfasiat la serviciu, pe ei ii las plangand in spatele meu cu doamna care are grija de ei. Fac asta cu ascultare de la duhovnic,nu de capul meu si nici cu dorinta de cariera…ci doar ptr ei, ptr copii mei si familia mea. Suntem victime ale unui sistem pe care nu ni-l dorim asa…cu nadeje in Dumnezeu ca va avea grija si de copilasii nostrii sa creasca frumos! Va imbratisez

    Apreciază

    1. 🙂 Eu cred ca a sta acasa cu pruncii e o alegere ..si nu un lux. Pentru ca Dumnezeu ne-a promis ca se va ingriji de noi…Noi insa nu Il credem.

      „De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
      Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
      Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
      Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
      Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
      Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
      Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
      Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
      Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
      Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Biblia)
      Feicare in dreptul lui stie la ce ar trebui sa renunte si ce ar trebui sa aleaga, fiecare stie…Din pacate nu pot fi de acord cu ideeea ca suntem victimele unui sistem…Suntem responsabili, adanc responsabili de alegerile noastre.
      Sa tinem inimile Sus si vom auzi ce avem de facut!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s