Cand cuvintele se leaga pe buzele tale

eu  te cunosc mai mult cu un gram de univers…si stiu ca nimic nu e intamplator, stiu ca fiecare cuvant te deschide inspre lumea mare in care traiesti….

Ai un an si 8 luni si de aproape doua luni ai inceput sa legi cuvinte, sa alcatuiesti propozitii … gramatical vorbind, gresite:)….dar pentru mine sunt cele mai marete propozitii pe care le-am auzit vreodata.

Aseara, dupa ce ne-am uitat impreuna la desene si dupa ce am spus rugaciunea de seara stateai in patul nostru, culcat pe perna moale si imi povesteai cum bunica s-a incalzit la soba si cum trebuie sa aruncam apa pe ea….m-am prapadit de ras langa tine. Tu zambeai multumit ca ai reusit sa ma faci sa rad… Ramane o taina aceasta deschidere a ta, copil drag, catre lumea in care ai venit…

Ma sperie ceva….acest timp care trece si care te creste nespus de repede, acest timp care te va conduce peste ani departe de noi. Uneori, cand privesc chipul tau constientizez in mine o dorinta puternica de a te pastra mereu langa mine. Mi-e teama de adolescenta ta, de vremea in care nu voi mai veghea de aproape la pasii tai…Recunosc ca Dumnezeu te va pazi si te pazeste mult mult mai bine decat pot eu sa o fac…Nu ma indoiesc de asta…si totusi e o teama in mine….

Acum esti dependent de noi. Noi te hranim, te imbarcam, te spalam, te invatam cum sa supravietuiesti pe un pamant cuprins de pacat…care isi pastreaza fata catre cer, pentru salvare.

Crede-ma drag copilas…n-am intalnit o minune mai mare decat tine pe pamantul acesta. Esti rod al unei funii legate in trei…sa stii ca funia legata in trei nu se rupe usor! Dovada e vesnicia ta.

Stii de ce trec de la o idee la alta? Pentru ca ti-as vorbi despre tot ce e in sufletul meu…nu stiu ce alt cadou ti-as putea darui peste ani. Asa ca adun in acest buchet ,”jurnal pentru o minune”, trairile mele.

Acum esti pe cantar. Cand te-ai urcat mi-ai spus „kile”. Eu te-am intrebat: cate kilograme ai?”  Tu ai raspuns: „doua”…:)M-am uitat la cantar si ai 11,9 kg…. …E ceva ce te caracterizeaza. Ma refer la faptul ca dai raspuns la orice intrebare. Nu-ti place sa lasi descoperite intrebarile noastre. Chiar daca nu stii ce sa raspunzi stai o vreme pe ganduri si apoi spui ceva:)….Stiu sigur ca esti vorbaret. Mult mai vorbaret decat mine.  In prezenta ta nu ma pot plictisi…

Ca un final al gandurilor de azi te intreb „Rafael, unde ai stat tu noua luni?” si tu ai raspuns : „butica a mami”…..iar eu plang de bucurie. Sunt inaltata pe culmi de soare cand ma gandesc la faptul ca am avut onoarea sa te port in mine…ca mai apoi sa ma pot bucura de tine in afara mea….

PS: In seara aceasta te-am intrebat: -Ce vezi cand te uiti la mami? Cum e mami?

Si tu ai raspuns: – Papa:) (aveam putin iaurt pe fata:)

M-am sters razand si te-am intrebat din nou  -Ce vezi cand te uiti la mami? Cum e mami?

Si tu ai raspuns: -Buculosa! (bucuroasa)

Cum oare as putea sa nu infloresc langa tine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s