Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…

Te caut manata de greul si pustiul ce se coboara in mine de fiecare data cand pasesc stramb. O singura zi in care imi traiesc poftele firii e de ajuns sa ma pustiiasca, sa ma duca in uitarea a ceea ce sunt sau pot fi cand ma hranesc cu lumina.

Pacatele multe ma atrag ca un magnet spre ele. Pe cand imi vine sa cant biruitoare ma pomenesc calcand in alt fel voia Ta. Luptand sa fac bine celor din jur, ajung sa port seara povara mandriei. Scapata de mandrie, prin Mana Ta ce ma spemereste, ajung sa invidiez, sa poftesc ce nu-mi apartine, sa fiu lacoma. Atunci, bucata de paine mancata alaturi de Tine imi pare prea putina, casa in care stam imi pare prea mica, prea modesta, masina ce ne-ai daruit-o imi pare prea veche, prea demodata si nesigura.

Cautand sa am mai multe si reusind uneori, ma trezesc din betia lacomiei si ma aflu mai saraca printre multele lucruri agonisite intre timp. Atunci imi amintesc ce bogata sunt cand nu am nimic, dar Te am pe Tine: in ganduri, in fapte, in cuvinte. Atunci imi amintesc gustul painii si al apei, de la masa la care sezi Tu. Doar atunci sufletul se satura o data cu trupul si nu are nevoie sa se imbuibe cu multe lucruri. Atunci cand e plin de Tine, nu-i lipseste nimic.

Cand ajung multumita, ajung sa ii judec pe cei nemultumiti. Si iata cum am cazut din nou. Judecandu-i, ma cred mai buna decat ei, ma mandresc din nou si mi se sterge din minte Puterea Ta. Atunci imi pare ca totul e prin puterea mea.

Acestea si multe altele se tin de mine. Sunt ghimpii ce ma prabusesc cand reusesc sa zbor putin.

Iarta-ma!

Maine, s-ar putea sa ma gasesc mai jos decat azi.

Dar azi, dupa ce am facut pasi spre Tine, ma pomenesc bucurandu-ma de ce ma inconjoara. Soarele straluceste in dimineata aceasta de februarie. Zapezile s-au topit. Pasarile canta. In venele zilei se-amesteca viata cu lumina..si curg manate de respiratia Ta. Peste tot, in jur, sunt doar amprentele Tale. Fiecare linie vorbeste despre Tine…cand nu ne inchidem, cand nu ne ascundem, cand nu negam voit si revoltator Puterea Ta fara margini.

Ce bine ca azi pot privi viata! Azi soarele nu moare sub privirea mea. E viu, tot mai viu..cu cat stau mai aproape de Tine.

24 februarie 2010

2 thoughts on “Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…

  1. intr-adevar, astea sunt patimile cu care ne luptam zilnic. si pe mine ma incearca, si pe multi altii. dar daca ne dam semaa de ele deja suntem cu un pas mai aproape de a le birui.
    ps. iarta-ma, andreea, am citit mailul ce mi l-ai trimis(ca raspuns la un mesaj postat de mine) si nu stiu prin ce intamplare ciudata nu mai dau de el. daca mi l-ai putea trimite din nou, ar fi frumos. sa ai bucurie in continuare!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s