Micul print

Cand vine vorba de „Micul print” din ochiul drept se varsa o lacrima, apoi din cel stang…si ar continua…lacrimile ar continua sa curga…

Nu stiu ce mi-a venit.  Nu inteleg de ce m-am intors, azi, in universul acesta…Va spun, ma trec fiori, ma simt copil, sangele alearga prin vene lovindu-se de amintiri, visez in culori proaspete si cantecul raului ce curge printre munti poate ajunge pana in centrul orasului aglomerat….E amiaza…In mine renasc ritmat randurile „Micului print”…

„..Micul Print cu desenele autorului…

LUI LEON WERTH

Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din cati am eu in lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si un al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta, unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele infatisate nu sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare a fost candva copil. Toti oamenii mari au forst mai intai copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte). Asa ca fac aceasta indreptare:  LUI LEON WERTH, pe cand era el baietel….”

Am citit cartea de cateva ori. De multe alte ori m-am intors pentru unele citate din carte…Am recomandat cartea prietenilor mei…Am vrut sa o impart, sa nu o las pentru mine..Lucrurile frumoase cer impartirea, cer daruirea.  Ele isi maresc puterea prin daruire.  E atat de simpla profunzimea acestei carti, incat, te surprinzi plangand imediat ce ai inceput sa calatoresti printre cuvintele ei.

Sa nu te grabesti! Daca vreodata vei dori sa o citesti, ia timp pentru asta. Nu te grabi! Prea mult ne grabim…prea mult privim la ceas..prea mult…

Poate „Momo” te poate ajuta sa citesti „Micul print”…:)…”Momo”! E o alta carte pe care o pastrez pe rafturile sufletului meu…Despre ea, cu alta ocazie, sub alta adiere de vant…

Carti ca acestea ma ajuta sa raman copil. Devin om mare usor. Tot ce e in jur ma cheama sa devin om mare. E nevoie, adesea, sa caut lucrurile ce reinvie copilul din mine. Le caut…timid…Ele sunt tacute, nu striga prin piete, nu apar pe marile ecrane publicitare, nu apar pe fluturasii primiti pe strazi…Ele te ating usor, nu vor sa te tulbure.  Sunt atat de tacute…s-ar putea sa nu le auzi printre masini sau cu televizorul deschis…

Ceea ce azi mi-a dat putere sa raman copil a fost:  dragostea sotului meu, felul in care m-a rasfatat inca de dimineata….Krista si jucariile ei (oase, coji de lebenita)…caisele coapte si samburii lor deliciosi (pe care ii sparg cu o piatra pe masa din gradina),  gandul ca merg cu rada dupa cai,…si iata..micul print..pe care il port in geanta de zile intregi, cu gandul de a-l reciti…

3 thoughts on “Micul print

  1. stii ? … chiar zilele acesteama gandeam la micul print…
    Am de la tine cd-urile… si mi-e mult mai usor sa o citesc… sa o simt … adorm cu micul print al nostru , in gand…

    Dar saptamana viitoare o voi citi… din nou, a nu stiu cat´a´oara…

    Am citit si Momo… e fetita care are mersul timpului in degetul mic… cu ea, in timp ce o citesc, nu pierd…ci doar castig!

    Apreciază

  2. :)…Nu-i asa ca micul print iti devine tot mai drag? cu fiecare lectura, cu fiecare discutie?

    Momo? Ai citit-o pe Momo? Ce mult ma bucur sa aud asta…Timpul trece fara sa avertizeze sufletele noastre de efemeritatea lutului…Prin cartea Momo inveti zambind ce e important cu adevarat. Imi pare o ilustrare a realitatii spirituale in care traim, aceasta carte. Domnii cenusii sunt fortele intunericului, care incearca sa ne fure sufletul si vesnicia si sa ne arunce in bratele pieirii….

    Apreciază

  3. da. Micul nostru Print e tare pretios! cu fiecare zi ce trece, tot mai mult…

    Cat despre Momo… am citit cartea nu de mult… cel mult 3 luni… si m-a fermecat cu primele pagini… mi-a placut mult magica broscutza tzestoasa… cu carapacea fermecata…
    M-au inspaimantat domnii cenusii… pentru perfecta asemanare cu iluziile noastre de azi… cum ne fura timpul si copiii, verdele si viata… cum totul devine o continua alergare si devenim prea obositi pentru ca atunci cand trebuie sa ne oprim alergam mai tare, crezand ca astfel vom castiga mai mult ca cel de langa noi… dar … cu cat avem mai mult… cu atat tanjim dupa mai mult… uitam sa ne bucuram de ploaie… de ruinele unui oras vechi, de povestile despre istorie… de stele.. de lucrurile pe care le avem… de cei din jur…
    uitam…
    De aceea s-a nascut Momo.. ca sa ne invete sa ne amintim… din nou… de valoarea fiecarei clipe.. in preajma celor care ne-nconjoara!

    Dar… prea des uit lectia micutei momo… cred ca va trebui sa-mi cumpr cartea… sa o am, langa Micul Print…
    Vor deveni comoara mea… langa Biblia draga.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s