John – the sun of the Sun

.

Azi ..ingaduiti-mi sa fiu cu o doza mai sensibila decat alteori.

Azi..ingaduiti-mi sa plang sughitand in timp ce incerc sa vorbesc despre ce port in adancul meu.

Ati auzit, poate, zicandu-se ca unii au gazduit ingeri. M-ati crede daca v-as spune ca prin casa mea se simte parfumul ingerului trezit de prima raza a diminetii? Culorile lui au ramas imprimate pe punga cu ceai pe care mi-a intins-o cu atata drag si pe…pe cana roz,  pe ursuletul de plus, pe blana cainelui, pe paturile impaturate la margine patului, pe clanta…daca in vre-un loc nu sunt culorile lui acum e din cauza micimii mele.

He is the sun of the Sun.

Pentru mine el este fiul Soarelui, framantat din lut si crescut in suflet.  Imprastie peste tot glasul Tatalui Sau si razele Lui sunt asezate in forma de cruce. Daca ii privesti ochii ai mari sanse sa vezi Casa Tatalui…sunt limpezi…sunt asemeni fantanilor din locuri pustii. Mainile sunt dospite la marginea lumii. Acolo si-a gasit sufletul graiul…Suflarea de viata se vorbeste prin maini…prin degetele care picura culori pe panze reci: pentru ca ele sa devina calde.

Cred ca l-am gasit pe Micul Print.

Credeam ca va fi un om nascut de curand care va uimi fiecare celula a sufletului meu. M-am inselat…Micul Print a fost modelat inaintea mea…cu zeci de ani inaintea mea…

E artist…ucenic al Tatalui Sau.

Ingaduiti-mi sa plang acum…minunea a fost prea mare. Ma copleseste amintirea ei.

V-as scrie litera cu litera ce a insemnat intalnirea mea cu el..dar, imi cer iertare nu pot face asta. Intalnirea cu el nu o pot scrie in litere omenesti iar pe cele dumnezeiesti nu le cunosc…Ce pot face decat sa tac la umbra lacrimilor mele?!

Daca il veti intalni vreodata va rog sa taceti inaintea lui..macar o clipa. E o fiinta de la care invatati in liniste. Galagia s-ar putea sa-i fure din taine. Lasati-l sa va vorbeasca el mai intai…Eu daca l-as avea aici, acum , l-as asculta o vesnicie. Am nadejdea ca voi locui pe aceeasi strada cu el in Cer…in Casa Soarelui..:)..si atunci il voi asculta cum niciodata nu as fi stiut aici.

Pe unii oameni i-as lua la mine..in casa mea…sa nu mai plece niciodata…Apoi, imi amintesc, pe acorduri dureroase dar pline de nadejde ca oamenii nu au radacini.

La sfarsitul cuvintelor neindemanatice va spun ca el stie…DA! el, John, the sun of the Sun stie adevarata valoare a timpului..stie ca oamenii nu au timp pt lucrurile cu adevarat importante…Cred ca s-ar intelege de minune cu Momo..:) (cu Momo a mea)…cu Sara..:)

Poate intr-o zi se vor intalni…

Multumesc! Multumesc Soare pt acest fiu al tau si pt toti fiii tai.

In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh

Amin.

   semnez eu, Andreea